Tuberculoză
Ce este tuberculoza?
Este o maladie provocată de un microb, bacilul Koch, care afectează în principal plămânii, dar poate afecta şi alte organe (ganglioni, oase, meninge, rinichi etc).
Pe scurt...
Tuberculoza este cea mai vindecabilă boală infecţioasă. Calea de transmitere este prin aer, de la omul bolnav de tuberculoză pulmonară. Tratamentul durează minim 6 luni şi implică o schemă cu mai multe feluri de antibiotice. Tratamentul este gratuit pe toată durata lui. Oricine are acces la tratamentul tuberculozei. Un fost bolnav de tuberculoză, vindecat, este un om normal. Oricine se poate îmbolnăvi de tuberculoză! Tuberculoza netratată este mortală!
Istoricul tuberculozei
Tuberculoza este una din cele mai vechi boli cunoscute, ea însoţind umanitatea din cele mai vechi timpuri (s-au găsit caverne în plămânii mumiilor egiptene). Ftizia a fost întotdeauna o boală gravă, ce ducea de cele mai multe ori la moarte. Lupta cu boala se ducea cu odihnă, hrană bună, cura sanatorială la munte şi, mai târziu, tehnici chirurgicale de colaps pulmonar. Descoperirea medicamentelor antituberculoase a schimbat radical evoluţia tuberculozei, care a devenit o simplă boală infecţioasă vindecabilă. Din păcate, aura de dezgust şi teamă faţă de fosta boală redutabilă s-au păstrat şi în zilele noastre.
Robert Koch a descoperit bacilul care-i poartă numele pe 24 martie 1882, drept care în fiecare an de 24 martie, de ziua mondială a tuberculozei, se organizează acţiuni de popularizare a cunoştinţelor despre boală.
Tuberculoza în România
Tuberculoza este întâlnită la noi mai frecvent decât în alte ţări europene: anual apar 130 de cazuri la 100.000 de locuitori, adică aproximativ 30.000 de bolnavi în toată ţara (media europeană: 30 la 100.000 de locuitori). Tinerii bărbaţi sunt cel mai frecvent afectaţi. În România există o reţea de unităţi sanitare care îngrijesc tuberculoza, astfel încât oricine, în funcţie de domiciliul său real, are acces la un spital de pneumoftiziologie şi la un dispensar de profil, care-i pot asigura diagnosticul şi tratamentul gratuit până la vindecare. În fiecare judeţ există cel puţin un spital şi 5-7 dispensare de pneumoftiziologie.
Cum se transmite tuberculoza?
Sursa de bacili este omul bolnav de tuberculoză pulmonar, care înca ănu a început tratamentul. El tuşeşte şi aruncă în atmosferă bacili vii, care vor fi inhalaţi de cei din jur. Cei mai afectaţi sunt co-locatarii bolnavului: familia, mai ales copiii, care sunt expuşi mult timp la aerul infectat cu bacili. Pot fi afectaţi şi colegii de muncă sau prietenii apropiaţi. Calea de transmitere este, deci, aeriană (nu prin mâncare, haine sau mâini murdare). Cei din jur inhalează bacilii şi se infectează, fără să se îmbolnavească. În plămânii lor, bacilii sunt înconjuraţi de o "barieră" de apărare care îi împiedică să se dezvolte. Infectia cu bacili nu înseamnă, deci, neapărat îmbolnăvire de tuberculoză. Este însă posibil ca după un timp (luni sau ani de zile) "bariera" de apărare să dispară, când organismul este slabit în diverse situaţii: hrană insuficientă, prea multă oboseală, stress, alcoolism, cure de slăbire, alte boli cum ar fi diabetul, tratamente care scad imunitatea (cortizon) sau infecţia HIV. Atunci bacilul se trezeşte, începe să se înmulţească şi produce în plămâni tuberculoza propriu-zisă. Astfel se reia ciclul, noul bolnav fiind sursă de infecţie pentru cei din jur.
Tuberculoza este ca o "bombă cu efect întârziat", intervalul între infecţie şi îmbolnăvire fiind imposibil de precizat.
Copiii se pot îmbolnăvi direct, fără un astfel de interval, prin contaminare de la părinţii sau bunicii lor bolnavi (ei fac tuberculoză primară).
Cum se manifestă tuberculoza?
Simptomul cel mai caracteristic este tusea, care este persistentă (peste 3 săptămâni), se accentuează progresiv şi se însoţeşte de expectoraţie. Bolnavii mai pot acuza febră sau stare subfebrilă, scăderea poftei de mâncare, slăbire, expectoraţie cu sânge (hemoptizie). De cele mai multe ori simptomele apar insidios, iar mulţi pacienţi întârzie să se prezinte la medic sperând să le treacă. Trebuie ştiut însă că în această perioadă cu simptome, înainte de prezentarea la doctor, bolnavii sunt foarte contagioşi. Cu cât se duc mai târziu la medic, cu atât mai multă lume vor infecta în jur.
Cum se pune diagnosticul?
Orice om care are simptome sugestive de tuberculoză (mai ales tusea) trebuie să se prezinte la medic. De obicei, i se recomandă un examen radiologic pulmonar care poate pune în evidenţă modificări care pot fi date de tuberculoză. Pacientul trebuie atunci internat imediat într-un spital de profil, pentru a se stabili diagnosticul şi a se începe tratamentul. Diagnosticul nu se poate pune numai pe baza radiografiei!
Pentru diagnosticul tuberculozei este esenţială evidenţierea bacilului Koch în spută. De obicei bolnavii expectorează uşor şi dau sputa la analiză. Pentru cei care nu expectorează poate fi necesară bronhoscopia pentru aspirarea secreţiilor din bronhii. Din spută se face un examen microscopic, cu rezultat rapid, şi o cultură care poate dura şi 2 luni.
Examenele de spută sunt esenţiale atât pentru diagnostic cât şi pentru urmărirea evoluţiei sub tratament şi pentru aprecierea vindecării.
Evoluţia tuberculozei.
Netratată, tuberculoza nu se vindecă! Nu trebuie uitat că până în era antibiotică diagnosticul de ftizie era sinonim cu moartea! Cavităţile din plămâni se măresc şi se extind, bolnavul slăbeşte şi cade la pat şi în cele din urmă moare prin insuficienţă respiratorie sau o hemoptizie masivă.
Asistăm şi azi la cazuri în care bolnavii zac acas 6-8 luni, pâna când sunt aduşi la spital cu salvarea.
Tratată, tuberculoza este una din cele mai vindecabile boli infecţioase. Tratamentul este foarte eficient în a omorî microbii şi a permite vindecarea plămânilor. Cu cât tratamentul este început mai repede, cu atât boala se vindecă cu mai puţine sechele. Un bolnav de tuberculoză vindecat redevine un om normal, se poate reintegra social şi îşi poate continua viaţa de unde i-a întrerupt-o boala.
Problemele tratamentului tuberculozei
Bacilul Koch este mult diferit de alţi microbi, prin urmare şi tratamentul său are unele particularităţi. Pentru a obţine vindecarea, este indispensabil un tratament complex (cu 4 feluri de medicamente) şi de lungă durată (minim 6 luni). Nerespectarea acestor indicaţii duce la eşuarea tratamentului şi recidiva tuberculozei.
Dacă schema de tratament nu este respectată şi pacientul refuză să ia unul sau altul dintre medicamente (din diverse motive, cum ar fi gustul neplăcut al unei pastile sau o reacţie adversă nerezolvată împreună cu medicul), bacilul dezvoltă rezistenţă la celelalte medicamente şi devine mult mai greu (sau imposibil) de omorît.
Dacă tratamentul este întrerupt înainte de 6 luni, leziunile nu se sterilizează, rămân suficienţi bacili în ele pentru a duce la recidiva bolii după un interval de linişte.
Prin urmare, pentru succesul luptei împotriva tuberculozei, cooperarea pacientului în respectarea schemei şi a duratei tratamentului sunt esenţiale. Aceste lucruri par adesea de neînteles de pacienţii care se simt foarte bine după primele săptămâni de tratament şi nu înţeleg de ce trebuie să ia atât de multe medicamente aşa de multă vreme.
Implicaţii sociale şi psihologice
Tuberculoza este adesea privită ca o boală "a mizeriei" şi de aceea mulţi bolnavi nu vor să-şi recunoască boala. Le e teamă că vor fi evitaţi de colegi şi prieteni şi daţi afară de la serviciu. Din păcate, refuzul unora merge până acolo că refuză asistenţa medicală, spitalizarea, tratamentul, ceea ce-i transformă în adevarate "bombe biologice" pentru cei din jur.
Tuberculoza nu este numai o problemă personală a celui bolnav, ci este o problemă colectivă, fiind o boală contagioasă. Prin urmare, un om care s-a îmbolnăvit fără voia lui dar face tot ce poate să se trateze şi să se vindece trebuie privit cu compasiune şi sprijinit, iar unul care se ştie bolnav dar refuză să se trateze trebuie încurajat să se adreze serviciilor medicale.
Tuberculoza nu trebuie privită cu dezgust, ci ca pe o problemă serioasă, cu cauze cunoscute, dar şi cu soluţii la îndemână, care trebuie rezolvată.
Tratamentul tuberculozei
Este recomandat ca tratamentul tuberculozei să fie început în spital. Astfel, se pot identifica şi corecta eventualele efecte adverse ale medicamentelor, pacientul are timp să se refacă şi să înveţe cum trebuie luat tratamentul, dar mai ales este izolat de restul lumii pe perioada cât mai este contagios. Se apreciază că bolnavul nu mai este practic contagios după primele 2-3 săptămâni de tratament, dar având în vedere că de obicei în acest moment el încă expectorează spută cu bacili, pacienţii sunt mentinuţi internaţi cel puţin 1 lună.
Tratamentul are două faze: de atac şi de continuare. În faza de atac bolnavul primeşte de obicei, în spital, 4 feluri de antibiotice simultan (izoniazidă, rifampicină, pirazinamidă, etambutol), pe care le ia în fiecare zi (sau cu pauză duminica - 6/7). Faza de atac durează 2 luni şi la sfârşitul ei ar trebui să nu se mai găsească bacili în spută. Faza de continuare durează încă 4-6 luni, bolnavul primind 2 feluri de medicamente (izoniazida şi rifampicina) de 3 ori pe săptămâna (3/7).
Pacientul este externat după 1-2 luni de tratament şi trebuie să se adreseze dispensarului teritorial de pneumoftiziologie, care-i va da în continuare tratamentul gratuit, îi va face controale periodice şi îl va declara vindecat la sfârşitul tratamentului.
Este ideal ca tratamentul să fie administrat sub directa observare a cadrelor medicale pe toată durata lui (DOT-directly observed treatment). Pacientul ar trebui să înghită medicamentele în faşa asistentei care îi dă doza pe o zi. DOT este obligatorie în spital şi este de dorit să se desfăşoare şi în ambulator. Având în vedere că multe dispensare de pneumoftiziologie sunt la distanţă de localitatile de domiciliu ale pacienţilor, este bine să se colaboreze cu medicului de familie din apropierea pacientului, care poate organiza administrarea sub directa observare a tratamentului în satul unde locuieşte bolnavul.
Parteneri:
